Ioan Slavici – Mara – Capitolul 04 – Primavara

Omul vede cu ochii, aude cu urechile, da cu socoteala si te scoate in cele din urma cum esti, orisicat de mult te-ai sili sa-i pari altfel.
Degeaba se mai plangea deci Mara c-a ramas vaduva cu doi copii, saracutii de ei.
Copiii, asa saraci cum ramasesera, cresteau cum creste rachita-n prundisul apatos, iara muma lor intinerea, parca, adunand creitari la capul podului.