Ioan Slavici – Mara – Capitolul 08 – Datoria

Marunta si usurica, smerita si umbland ca dusa pe sfoara, totdeauna aspra la vorba si la cautatura, dar blanda si duioasa la fire, Persida si-o reamintea, o vedea in gandul ei, o auzea ca in aievea zicand:
“Nu, fata mea, lumea aceasta nu e pentru ca poftele inimii, ci pentru ca datoriile sa ni le facem intr-insa”.
Si stia Persida care ii este datoria: asta o stiu toti oamenii in toate imprejurarile.