Mara nu mai avea astampar. In luna mai oamenii n-au de lucru nici in camp, nici la vii, si ziua de lucru e mai ieftina decat alte dati: acum era timpul sa mai coboare din padure o parte din stanjenii taiati peste iarna, sa-i incarce pe plutele sosite dupa sarbatorile Pastilor si sa-i duca in magazia de la Arad. Ea alerga dar de la datornic la datornic, ca sa-i scoata cu carele lor la padurea inmugurita, si la Sararie, ca sa cumpere plute si sa se invoiasca cu plutasii, si din jos de pod, ca sa incarce stanjenii sisa-i porneasca la vale. Alerga biata femeie greoaie de-ti parea usurica,si unde n-o cautai, acolo o gaseai, acum ici, apoi colo, si iar dincolo,si pretutindenea rasuna glasul ei inasprit de vremuri, caci fara de suparare, fara de vorba, fara de cearta cu oamenii treaba nu se face.

Ioan Slavici - Mara - Capitolul 16 - Greul vietii
Calificativ personal10
10Overall Score
Reader Rating: (0 Votes)
0.0