“Nu trece nimic peste iubirea de mama!”. Si adica ce e ?! isi zicea Mara in cele din urma. Parca ea nu tot aceeasi ramane?! Cate femei traiesc in casnicie fericita fara ca sa fie cununate?! Cate se fericesc dupa ce au facut un pas gresit?!”
“Mai bine moarta!” zicea odinioara, iar acum se simtea mangaiata cand isi dadea seama ca fata ei nu e cununata cu neamtul. Stia ca nu poate sa traiasca razleata; a putut sa se duca, dar nu putea sa ramaie, si o astepta in toate zilele sa se intoarca.

Ioan Slavici - Mara - Capitolul 17 - Birtul de la Sararie
Calificativ personal10
10Overall Score
Reader Rating: (0 Votes)
0.0