Ioan Slavici – Mara – Capitolul 21 – Pace si liniste

“Ah, Doamne! grai Persida pierduta in ganduri, e atata timp de cand n-am fost la biserica.”
Ii adunase noul-nascut pe cei de atata timp risipiti si-i tinea la un loc, dar ea se uita in ochii fiecaruia din ei si vedea ca pacea n-a intrat inca in suflete, simtea ca tot mai are sa treaca prin zile grele.
De ea se apropiau toti cu dragoste si sfiala; pe ea o socotea fiecare mai presus de sine; de dansa ascultau cu totii; ea putea sa-i povatuiasca pe toti dupa buna ei chibzuinta; ei, insa, intre dansii, tot invrajbiti erau, si ea in toata clipa se temea ca nu cumva invrajbirea sa se dea pe fata.