Rugaciune la rasaritul soarelui – Erskine Caldwell Clem

– Iara o sa fie cald, cumplita vara! Pana la vila mai e de mers ceva. Nu stiu pentru ce m-a chemat stapanul.
– Mergem impreuna!
– Mergem. Dar tu? Nedespartit mereu de Nancy!
– Nedespartit. Stii cat de draga mi-este catelusa asta; pacat ca se stinge si ea de foame ca si noi. Nevasta-mea ma indeamna mereu sa merg la casa cea mare a stapanului si sa-i cer ceva malai. Nu mai avem nimic de ale gurii: nevasta-mea si bietul tata, batran si garbovit cum e, abia se mai tin pe picioare.
– Ce sa-i faci, omule alb? Stii prea bine ca cine munceste pentru stapan ajunge in scurta vreme sa aiba o infatisare pe atat de uscata si colturoasa incat cu dansa poate sa-si taie scandurile pentru propriul sau cosciug!