Aranca, stima lacurilor – Cezar Petrescu

Ceea ce mi s-a intamplat in vara aceea, prima mea vacanta de profesor intr-un targ din Ardeal, mi se pare acum a fi fost doar un vis.
Pe masa am insa o carte veche, un plutarh, cu semnatura lui Rabelais, si pe perete un tablou din care ma privesc, in fiecare zi si-n fiecare noapte, doi ochi fosforescenti.
Totul a inceput cu invitatia pe care mi-a facut-o o cunostinta intamplatoare: avocatul juridic, Silvestru Hotaran.