Bunica – Barbu Stefanescu Delavrancea

Cand venea de undeva, bunica ii aducea nepotului intotdeauna cate ceva, ori alune, ori stafide, ori turta-dulce.
Apoi bunica si nepotul se duceau la umbra dudului din fundul gradinii.
Nepotul se simţea atat de bine cu capul in poala bunicii, ca numaidecat adormea si doar, ca prin vis, reusea sa asculte povestea.
Poala bunicii era fermecata iar nepotul fericit dormea sub privirile si zambetul ei.