Fericirea – Guy de Maupassant

Era ora ceaiului, inainte de a se aduce lampile. Vila se inalta la malul marii: soarele, care apusese, lasase in urma cerul trandafiriu, presarat cu pulbere de aur.
Se vorbea despre dragoste, subiectul acesta vechi, se repetau lucruri care deja mai fusesera spuse, adeseori.
– Poate cineva iubi mai multi ani la rand?
– Da, spuneau unii.
– Nu, afirmau ceilalti.
Se istoriseau cazuri, se stabileau limite, se citeau exemple; si toti, femei si barbati, plini de amintiri care ii copleseau, tulburatoare, pe care nu le puteau povesti si care le stateau pe buze, pareau emotionati si vorbeau despre lucrul aceasta banal si atotputernic.