La conac – Ion Luca Caragiale

Din Poenita vine domol la vale Silviu cel tanar in buiestru tacanit…
N-are de ce sa goneasca; soarele nu s-a ridicat nici de doua sulite; inainte de namiezi, are sa ajunga la conac, la Salcuta, dincolo de jumatatea drumului… Acolo sta un ceas, sa dea graunte calului; pana la toaca, e-n oras la boierul. Gandindu-se la boierul, se pipaie-n san – legatura cu banii sta bine.