O halta linistita – Gheorghe Florescu

– Fir-ar sa fie de tablou de nunta! N-a fost mutare sa nu ma lovesc la vreun deget. Nino! Nino, vino-ncoace! Am pus bine tabloul asta?
– Ca vai de lume. In sfarsit! Vezi cum te dai jos sa nu rupi si scaunul; ca la stricat esti mester.
– Sigur, tie de scaun ti-e frica; cat despre mine, pe toate sa le fac eu. In loc sa vad de halta, de serviciu, ma catar pe pereti. Fara bazdagania asta de tablou nu-ti tihneste casa. Douazeci si cinci de ani l-am tot carat dupa mine ca pe sfintele moaste. Macar o singura dtaa sa-l fi agatat si tu!