Betivanul

Jeremie si camaradul sau, Mathurin, se indreptau indreapta incet spre crasma lui Paumelle; mergea, tras de Mathurin si impins de vant, incapabil sa reziste celor doua forte.
Incaperea joasa era plina de mateloti, fum gros si strigate.
Jeremie si Mathurin mersera sa se aseze intr-un colt si incepura o partida, iar paharelele dispareau unul dupa altul in adnacul gatlejelor lor. Apoi au mai jucat cateva partide, au mai golit cateva paharele.
Clientii incepura sa plece. Descheiat la gat, Jeremie lua pozitii de betivan, cu un picior intins, cu o mana cazuta, iar cu cealalta tinea piesele de domino.
Ramasera singuri cu patronul, care se apropiase, vadit interesat.