Bietul Tric

Sa stii ca o sa ma intorc iar cu mana goala, ca ieri, ca alaltaieri, fara un sitar... Si ce frumos ii sta, bietul Tric!... De la zece pasi ii simte.
Se taraste pe branci, tinandu-si rasuflarea, si abia calca de grija ca nu cumva sa fosneasca iarba, iar cand a ajuns la patru pasi de sitar, sta nemiscat, parca e turnat de bronz, asteptand sa ma apropii.
Dar frunza e prea deasa. N-a dat inca o bruma s-o rareasca, si sitarii sireti zboara fara a se inalta deasupra lastarului.
Le aud falfaitul, dar nu-i vad. Douazeci mi-au zburat asa alaltaieri, tot atatia ieri si n-am apucat sa trag intr-unul. Cainele o sa se enerveze si iar o sa ma necajeasca dand buzna peste ei ca ieri. Mai bine ar fi sa astept sa dea o bruma.