Bogdan Voda

Faptele se petrec pe la 1455. Sala de tron din curtea domneasca de la Suceava. Boieri, targoveti, osteni; unii stau un grupuri de vorba, iar altii intra fie de la dreapta, fie de la stanga; intre acestia, mitropolitul, cu suita.
- Ce grele vremi ni-a fost, nepoate, dat
S-ajungem noi, batranii, ce-am trait
Frmoase tinerete si-am vazut
Cu ochii viu pe Alexandru, domn
De pace si belsug, si bun, si drept,
Si gata cu dusmanii sa deie piept.
- A fost, dar nu mai stim noi, cei de azi,
Ni-e randul ori nu sa mai traim?
Ori noi, ori fii, nepoti si straneti
De-ai nostri iar cum ati trait atunci.
Virtutea stramoseasca a perit
Din moldoveanul cel acum smerit.