O pasiune
Doamna Poincot venea la bratul sotului ei, un armator bogat. Era o femeie de vreo patruzeci de ani, inca foarte frumoasa, cam plinuta, dar, gratie rotunjimilor ei, ramasa proaspata ca la douazeci de ani. Prietenii ii spuneau Zeita, din cauza infatisarii semete, a ochilor mari, negri, a nobletii pe…
Doamna Poincot venea la bratul sotului ei, un armator bogat. Era o femeie de vreo patruzeci de ani, inca foarte frumoasa, cam plinuta, dar, gratie rotunjimilor ei, ramasa proaspata ca la douazeci de ani.
Prietenii ii spuneau Zeita, din cauza infatisarii semete, a ochilor mari, negri, a nobletii pe care o emana intreaga ei persoana. Avea o reputatie ireprosabila. Niciodata nu fusese atinsa de vreo banuiala. Era data ca exemplu de femeie onorabila si nevinovata, atat de demna, incat niciun barbat n-ar fi cutezat sa se gandeasca la ea.
Dar iata ca, de o luna incoace, Paul d'Henricel ii tot spunea amicului sau Renoldi ca doamna Poincot il privea dragastos.
