Suferinta absurda – Teodor Mazilu

– Alo, ospatar? Fii bun si mai adu-ne cate o tuica!
– Numai cate una?
– Da, cate una, in total doua, ca suntem doi.
– Intrebam si eu asa ca celelalte doua le beti de un ceas.
– Noi n-am venit aici sa ne imbatam; am venit sa ne dezvaluim, unul altuia, conceptiile asupra vietii.
– Draga Gogule, nu stiu daca ma crezi, dar cei mai frumosi ani ai vietii, i-am petrecut luand bicarbonat. In fiecare zi sa-ti dai seama ca nu poti scapa de el.