Un om de zahar – Emil Garleanu

Conul Gavrila Grosu era cunoscut de tot targul. Precupetele ii ziceau: “Mos Placinta”, scolarii “Mormolocul”, iar prietenii “Zeul-Pacii”. Si toti aveau dreptate in felul lor!
Conul Gavrila Grosu era insurat. Ce nevasta! Sa-i fi vazut alaturi, te-ai fi frecat bine la ochi, sa te incredintezi de nu-i vreo gluma.
Ea daca avea treizeci de ani, pe langa saizeci ai lui. Si daca el semana cu un mormoloc, dansa parea o soparla ce se strecura cu inmladieri repezi, sclipitoare.