Bunica – Barbu Stefanescu-Delavrancea

O vaz, ca prin vis.
O vaz limpede, asa cum era. Nalta, uscativa, cu parul alb si cret, cu ochii caprui, cu gura stransa si cu buza de sus crestata in dinti de pieptene, de la nas in jos.
Cum deschidea poarta, ii saream inainte.