Cel ce se pedepseste singur – Terentiu

Macar ca ne cunoastem de prea putina vreme
Abia de cand in preajma-mi ai cumparat ogorul
Si n-am avut altminteri, nici alte legaturi
Azi, meritele tale, cinstite Menedemus,
Ce n-ar putea, nici vorba, sa ne-mprieteneasca
Ma fac sa-ti spun, pe fata, si fara ocolisuri,
Ca dupa cate-mi pare muncesti din cale afara de mult
Si pentru anii, si pentru averea ta!